Gigi Marga Ada-Kaleh

De veacuri, Dunarea de-argint,
Se despleteste, povestind
De prea-frumoasa Aishe,
Din insula Ada-Kaleh.

Soptea povestea c-a-ndragit
Pe Dragomir, un tras vestit,
Si-n fermecatul sericeas,
Ei doi cantau cu dulce-i glas:

R:

Ada Kaleh, Ada Kaleh,
Pe-al tau pamant vrajit,
Ce minunat a-nflorit
Iubirea floarei de cais.
Ada Kaleh, Ada Kaleh,
Tu cresti iubirea mea din vis.

In calea primei lor iubiri,
Crescut-au grele-mpotriviri,
Spuneau ai ei “Ii despartim!”,
Spuneau ai lui “E neam strain.”

Dar nu, ei nu s-au despartit,
Pe veci in valuri s-au unit,
Si in fermecatul sericeas,
Adancul parca prinde glas.

R:

Ada Kaleh, Ada Kaleh,
Pe-al tau pamant vrajit,
Ce minunat a-nflorit
Iubirea floarei de cais.
Ada Kaleh, Ada Kaleh,
Tu cresti iubirea mea din vis.

Dar anii peste ani au nins,
Si noi iubiri iar s-au aprins,
Alt Dragomir si-o Aishe,
Fac nunta in Ada kaleh.
Alti vietile lor si-au unit,
Urmasii celor ce-au pierit
Si in fermecatul sericeas
Rasuna dulce al lor glas:

R:

Ada Kaleh, Ada Kaleh,
Pe-al tau pamant vrajit,
Ce minunat a-nflorit
Iubirea floarei de cais.
Ada Kaleh, Ada Kaleh,
Tu cresti iubirea mea din vis.

Ada Kaleeeeeh!